Papa bun! Alimentaţia puiului de câine.

Din momentul în care l-ai adus acasă, numai de tine depinde ca puiul de câine să urmeze o dietă echilibrată, pentru a ajunge la maturitate un câine sănătos şi voinic. Un pui luat de la un crescător ar trebui să fie obişnuit cu mâncarea solidă. Sunt crescători care oferă căţelei care alăptează şi mâncare solidă de tipul celei pentru pui, pentru că aceeasta este mult mai bogată în calciu şi vitamine, aşa că şi puiul ar trebui să fie familiarizat cu acest fel de mâncare. Dacă nu atunci puiul trebuie să înveţe de la tine. Mare atenţie la schimbarea alimentaţiei puiului: trecerea de la o marcă de mâncare la alta se face treptat, combinând felul nou cu cel vechi până când ajungi să înlocuieşti complet felul cel vechi.
Căţeii sunt foarte activi şi cresc repede, au nevoie de hrană specială care le oferă necesarul de energie, asta înseamnând că un pui are nevoie de alimente uşor digerabile, în aşa fel încât organismul său să poată absorbi substanţele nutritive. Oferă căţeluşului tău porţii mici de mâncare, de trei-patru ori pe zi pentru că stomacul puiului este foarte mic şi bucăţelele trebuie să fie pe măsura boticului lui.
ﾎn acelaşi timp el trebuie să-şi ia tot spectrul de substanţe nutritive dintr-o cantitate mică de hrană şi de aceea este important ca porţia de mâncare pe care i-o dai să fie consumată în întregime.
Căţeluşul tău are nevoie de o nutriţie specială, o dietă echilibrată, hrană concentrată astfel încât într-o cantitate redusă să fie prezente toate substanţele nutritive necesare dezvoltării sale armonioase.
Ca şi la alte specii principalii nutrienţi, indispensabili dezvoltării armonioase a unui câine, sunt:
- proteinele (albuminele), ce se găsesc mai ales în carne, lactate, ouă, peşte, conserve de carne etc;
- lipidele (grăsimile), care au atât surse animale cât şi vegetale;
- glucidele (hidrocarbonaţi);
- microelementele: calciu, magneziu, sodiu, fosfor, care se găsesc în lactate, produse din carne etc.;
- vitaminele, îndeosebi cele liposolubile: Ai, D2, F, E, dar şi cele din grupele B şi C.
Dacă îi oferi prea multă mâncare puiul se îngraşă, apoi odată ajuns la maturitate poate prezenta anomalii ale oaselor (problemă de sănătate întâlnită mai des la căţeii din rasele mari şi foarte mari). Cantitatea de mâncare de care are nevoie căţeluşul tău depinde de greutatea acestuia. ﾎnainte de a achiziţiona hrana este bine să citeşti schema nutriţională de pe spatele produselor uscate şi de pe pachete. Această schemă îţi va spune cât trebuie să-i oferi căţelului, în funcţie de greutate şi vârstă. Sigur că un căţel de talie mică nu va mânca la fel de mult precum unul dintr-o rasă mai mare. ?n pricipiu cantitatea de hrană diferă în funcţie de rasa câinelui dar poate depinde şi de tipul de hrană - umedă, uscată sau combinată. Dacă ai nelămuriri, cere sfatul specialiştilor: îţi stăm oricând la dispoziţie şi este imposibil să nu putem găsi împreună o soluţie.
Oferind puiului o dietă adecvată încă de la început, îl ajuţi să devină un câine sănătos şi activ. Nu numai că îl vei menţine în formă, dar îl vei şi proteja de probleme cauzate de consumarea unor alimente nepotrivite şi absenţa unei diete echilibrate pe termen lung.
Unii stâpâni de câini oferă animalelor lor hrană preparată în casă. Este dificil, chiar şi pentru un crescător experimentat, să obţină echilibrul nutriţional corect. Cel mai bine este să-ţi obisnuieşti căţelul cu alimentele speciale, potrivit vârstei pe care o are, alimente pe care le poţi achiziţiona din magazinele de specialitate.

Omul - şeful haitei

Câinele este un animal care în libertate se asociază cu cei de aceeaşi specie şi formează o haită. Haita are un lider. Când autoritatea liderului se clatină ceilalţi membri ai haitei aspiră la poziţia de conducător. Se luptă între ei pentru supremaţie şi atunci când unul dintre ei iese învingător el este acceptat şi respectat ca un veritabil şef.
Omul percepe câinele ca pe un membru al familiei care nu poate vorbi şi care se comportă ca un copil. Câinele îi percepe pe oameni ca fiind membri ai haitei. Aceste percepţii diferite pot intra în conflict.
Un câine poate avea un temperament submisiv, echilibrat sau dominant. Un câine submisiv nu va încerca prea des să se afirme ca lider al "haitei".
Un exemplar dominant va depune toate eforturile în acest sens. Pe nesimţite întreaga familie va începe să ducă o luptă pentru supremaţie de care câinele va fi foarte constient şi afectat.

Dacă ai un câine dominant, până când vei înţelege cam ce se petrece în capul lui ar fi bine să respecţi câteva reguli simple.
Mâncarea se serveşte şi se consumă la ore fixe. În cazul în care câinele nu a mâncat, iei vasul şi va mânca mai târziu la următoarea oră de masă. Nu-l lasa sa decida el ca ar fi cazul sa-i dai altceva, "mai bun"!;
Hrăneşte-l după masa oamenilor. Unii recomandă hrănirea câinelui înainte, pentru că animalul, văzând şi mai ales mirosind mâncarea, salivează şi secretă imediat sucurile gastrice necesare unei mese, în acest caz crescând astfel riscul apariţiei gastritelor. Dacă nu primeşte niciodată nimic înainte de ora stabilită, se va obişnui cu situaţia şi organismul lui nu va mai reacţiona ca şi când ar trebui să primească de mâncare.
Dacă îi întâlneşti privirea, susţine-o până când câinele se uită în altă parte. Schimburile de priviri "drept în ochi" sunt provocări din care trebuie să ieşi învingător.
Nu te juca violent cu câinele tău. Jocul în care stăpânul ţine jucăria în mână şi câinele trage de ea nu este indicat în cazul unui câine cu temperament dominant: practic este o luptă pentru proprietatea asupra jucăriei.
Tu începi şi tot tu pui capăt oricărui joc, pentru că numai conducătorul haitei cere atenţia celor inferiori în ierarhie şi iniţiază joaca.
Nu îţi lăsa câinele să muşte pe nimeni, nici măcar în joacă.
Nu lăsa câinele să doarmă în pat, să se urce pe canapele sau pe fotolii. Somnul în acelasi loc denotă egalitate Tu şi cîinele nu sunteţi egali.
Nu te aşeza în poziţii în care capul tău este cu un nivel mai jos decât al câinelui - va crede că poziţia ta de lider poate fi „atacată".
Dacă cerşeşte, nu primeşte. Nici mâncare, nici atenţie. Acestrea sunt recompense. Recompensele sunt importante şi se acordă atunci când decizi tu şi când a executat o comandă a ta. Nu trebuie să laşi ca recompensa să îşi piardă valoarea în ochii câinelui tău.
Înainte de orice "favor" pe care i-l faci (de exemplu: ieşit la plimbare, servirea mesei sau o mîngâiere), cere-i să execute o comandă oarecare. Poţi repeta comanda si astfel îţi consolidezi poziţia de lider!
Dacă îţi stă în drum şi nu poţi trece de el decât dacă îl ocolesti sau "îl sari", fă-l să se ridice: câinii se dau la o parte din calea membrilor superiori în rang din haită.
Totul este proprietatea ta: jucăriile, mâncarea, vasul de apă, culcuşul. Ar trebui să poţi în orice moment să le iei, să le muţi sau să le arunci, dacă vrei, fără ca animalul să protesteze.
Învaţă-l comanda "lasă!". Asigură-te că o execută în orice condiţii. Tu eşti cel care decide pe ce are voie să pună botul şi pe ce nu!
Dacă animaluţul tău este mai puţin dominant sau chiar submisiv, poţi să nu aplici o parte din recomandările de mai sus, pentru că îţi va recunoaşte autoritatea şi rişti să-l contrariezi. Încearcă întâi să afli care este temperamentul real al căţelului tău şi învaţă să-l cunoşti cât mai bine.

Despre turbare şi efectele sale

Rabia este o maladie identificată din Antichitate. Cuvântul rabie vine din latinescul "rabiere": a fi violent, care derivă din sanscrita veche "rabhas" a fi violent.
Această maladie, în prezent practic dispărută la om în majoritatea ţărilor dezvoltate, reprezintă încă o problemă majoră de sănătate publică în multe ţări din Asia şi în Africa.
Rabia este o boala virală a animalelor care poate fi prevenită prin vaccinare. Poate să apară atât la animalele comunitare, cât şi la animalele sălbatice.

Transmitera virusului
Virusul turbării penetrează organismul printr-o muşcătură sau un contact de salivă de la un animal infestat cu o plagă cutanată sau o mucoasă intactă (mucoasa bucală şi intestinală prin ingerarea unui virus). Virusul se multiplică în muschi, se răspândeşte în organism prin nervi şi se va stabili în creier şi în măduva spinării. Tot prin nervi, virusul poate infecta şi alte organe, cum ar fi glandele salivare. Este bine de ştiut că un animal infestat care nu arată încă nici un simptom al acestei boli nu este periculos; virusul este prezent în salivă doar cu câteva zile înaintea apariţiei simptomelor.

Manifestarea bolii la animale
La animale, rabia se manifestă prin tulburări de comportament şi paralizie inexplicabilă. Semnele bolii sunt destul de variabile, iar durata bolii se poate întinde de la mai puţin de o zi la o săptămâna sau mai mult. Boala se poate manifesta sub forma paralitică sau furioasă sau, cel mai des, ca o combinaţie a celor două.
În forma paralitică: în primele 12 ore sensibilitatea crescută nu este evidentă, apare o letargie şi o uşoară încoordonare (câinii nu prezinta frică de apă).
În formă furioasă: animalul este neobişnuit de ager şi responsiv, reacţionează la stimuli prin nerăbdare, apar modificări discrete de disconfort şi nelinişte, intoleranţă faţă de iritaţiile minore. Animalele sălbatice cu rabie prezintă sensibilitate crescută şi disconfort; atacă orice din jurul lor. Convulsiile care apar pot deveni continue până la moarte, decesul producându-se prin stop respirator. Animalele salbatice îşi pot pierde prudenţa lor normala şi se aventurează în ferme, suburbii şi camping-uri. Acest comportament aberant este frecvent. Paralizia şi moartea se produc la 4-8 zile după debutul simptomelor. Virusul poate fi prezent în saliva animalelor rabide cu multe zile înaintea apariţiei semnelor clinice şi poate fi secretat constant sau intermitent până înaintea morţii.

Profilaxia preaccident:
- educaţia civică a populaţiei, în direcţia unui comportament normal faţă de animale;
- evitarea contactului direct cu animalele domestice străine, necunoscute;
recunoaşterea comportamentului schimbat al animalelor turbate şi evitarea lor;
- solicitarea examenului veterinar la cele mai mici semne de suspiciune;
- evitarea sacrificării animalelor care au muşcat;
restrângerea rezervorului de infecţie prin vaccinarea antirabică a animalelor domestice - în special a câinilor;
- vaccinarea preventivă a persoanelor ce prezintă risc de infecţie profesional (vânători, pădurari, îngrijitori în crescătorii, etc. )
Profilaxia postaccident: măsuri faţă de animalul care a muşcat - se recomandă supravegherea comportamentului animalului timp de 10-14 zile.

Cel mai eficient (şi obligatoriu prin lege) mod de prevenire a turbării este vaccinarea anuală antirabică.
Dacă animalul tău a fost muşcat de un animal suspect, urmează de urgenţă procedura ce urmează:
- mergi imediat cu animalul la cea mai apropiată clinică veterinară şi spune medicului data ultimei vaccinări (dacă animalul nu a fost vaccinat, respectiv revaccinat, eşti pasibil de amendă!);
- încearcă să prinzi animalului care a muşcat, fără a te pune însă în pericol, eventual să fie închis într-un spaţiu astfel încât animalul suspect să fie ţinut sub observaţie timp de 10 - 14 zile. Dacă în acest interval nu prezintă semnele clinice ale turbării, muşcătura nu prezintă un pericol sub acest aspect. Dacă animalul suspect este eutanasiat, se vor trimite la laborator mostre de ţesut, pentru analiză.
Dacă ai fost muşcat de un animal suspect, mergi imediat la medic. Se recomandă şi în acest caz ţinerea sub observaţie a animalului care a muşcat; în caz contrar, este necesar să faci toată seria de vaccin antirabic, care se face în prima, a treia, a şaptea, a paisprezecea şi a douăzeci şi opta zi de la muşcatura suspectă!

Măsuri faţă de plagă
Spală din abundenţă cu apă şi săpun.
Plaga se va lăsa să sângereze un timp, până la hemostază spontană (oprirea sângerării), excepţie făcând cazurile de hemoragie abundentă prin rupturi vasculare. Acoperă plaga cu pansament steril.
Profilaxia specifică se face cu vaccin antirabic sau/şi cu ser antirabic după
recomandarea medicului.

Măsuri generale de prevenire a transmiterii virusului turbării
Există obligatoriu pentru deţinătorii de câini de a-i ţine legaţi sau închişi în curţi bine împrejmuite.
Este interzisă scoaterea câinilor nelegaţi şi fără botniţă pe drumurile publice şi în mijloacele de transport în comun.
Este obligatorie vaccinarea antirabică preventivă a câinilor sănătoşi.
Deţinătorii de animale suspecte de turbare sunt obligaţi să le declare şi să le izoleze până la sosirea organelor veterinare.
Animalele (câini, pisici, vite, cai, porci ) care au muşcat oameni sau animale vor fi ţinute sub observaţie timp de 10-14 zile de la muşcătură.
Se interzice consumul cărnii, laptelui sau al altor produse provenite de la animale bolnave sau suspecte de turbare.
Cadavrele animalelor turbate sau suspecte de turbare se distrug în întregime, nejupuite.

Câinele şi copilul

Dincolo de jocuri şi drăgălăşenii, căţelul şi copilul împărtăşesc mari momente de complicitate. Dar atenţie! Este suficient un gest nedelicat şi un accident se poate întâmpla imediat. Este obligaţia ta să îi înveţi să se înţeleagă bine.
Câinele va trebui obişnuit cât mai mult cu prezenţa copilului. În acelaşi timp de acelaşi tratament va trebui să aibe parte şi copilul. Deseori jurnalele televizate au prezentat pe larg ştiri referitoare la drame în care au fost implicaţi copii şi câini. Conform unor statistici în special copiii mici, în vârstă de mai puţin de un an, sunt primele victime ale muşcăturilor. Majoritatea accidentelor de acest gen nu sunt prezentate complet, mass media oferind publicului telespectator, mai degrabă, latura spectaculoasă şi mai puţin realitatea.
Atunci când un câine creşte de mic, alături de un copil, accidentele sunt puţin probabile: şi copilul şi câinele vor avea de câştigat. Copilul va învăţa să respecte animăluţul de companie îşi va asuma anumite responsabilităţi şi va învăţa cum să se poarte cu el câştigâd astfel un prieten de nădejde.
Ce te faci cu animalul, pe care îl ai de ani buni, atunci când care vine pe lume copilul? Evident, copilaşul îţi este scump ca lumina ochilor. Dar căţelul, pe care l-ai răsfăţat în anii anteriori, de ce ar trebui să sufere şi să-şi părăsească familia?
În aceste condiţii căţelul trebuie să păstreze o anumită distanţă faţă de noul-născut şi nu va intra în camera acestuia neînsoţit. Este bine să îi faci cunoştinţă câinelui cu noul membru al familiei. De fapt, copilul este cel care pătrunde într-un mediu care a aparţinut anterior animalului de companie.
Este necesar să se ia unele măsuri de igienă. Animalul de companie trebuie deparazitat periodic şi trebuie să fie la zi cu vaccinările. Câinele trebuie periat foarte bine şi spălat temeinic pe lăbuţe când vine de afară.
La început copilaşul nu este conştient de importanţa câinelui în familie. Pe măsură ce copilul creşte, părinţii vor vedea că, dacă nu mai sunt frăţiori sau surioare în preajmă, primele fiinţe pe care le va vedea când va deschide ochii sunt animăluţele de companie.
Copilul, din curiozitate, trage câinele de urechi sau de coadă, îi bagă degetele în ochi încercând astfel să îl cunoască mai bine, experimentând diferite situaţii. Joaca aceasta nu este întotdeauna pe gustul căţelului. De asemenea gânguritul sau ţipetele unui bebeluş ar putea să i se pară a fi semne de agresiune. Aşa că mare atenţie: copilul mic nu trebuie să fie lăsat singur în aceeaşi încăpere cu un câine.
Câinele îl poate considera pe copil puiul său. Va fi mult mai tolerant cu copilul decât cu adulţii din casă, dar în acest caz îl va şi pedepsi ca pe propriul pui şi din pricina unei astfel de pedepse se poate ajunge direct la „Urgenţe". În cazul în care bebe a fost muşcat plaga trebuie dezinfectată imediat cu apă şi săpun. Pasul al doilea este vizita la medic. Acesta va administra copilului tratament antibiotic pentru a preveni o infecţie. Atunci când muşcătura este profundă este absolut necesar să ajungi foarte repede la medic, sau chemi Salvarea.
Obişnuieşte-ţi câinele cu prezenţa unui copil în casă, încă din primele luni de sarcină. Apoi după ce se naşte copilul, poţi diminua progresiv timpul de plimbare alocat numai căţelului şi îl poţi lua şi pe cel mic cu voi. Cum timpul alocat numai lui va fi mai scurt, va trebui să compensezi asta cu ceva mai multă atenţie din partea ta, pentru ca apariţia bebeluşului în familie să nu fie percepută de câine ca fiind ceva negativ. Cel puţin o perioadă de câteva luni câinele nu ar trebui să aibe acces în camera copilului.
Este mai simplu atunci când un căţeluş intră într-o familie unde copilul are deja câţiva anişori. Cei doi vor creşte împreună în acelaşi mediu. Mare atenţie în cazul animalelor sub un an!

Retete de mancare pentru caini preparate in casa

Retetele de mancare pentru caini prezentate mai jos sunt destinate cainilor adulti, sanatosi, fara probleme digestive sau alergii alimentare, cu grad de activitate medie.

Mancarea astfel preparata se poate servi, in functie de reteta, imediat sau dupa ce se raceste ajungand la temperatura camerei.Mancarea pentru caini preparata in casa poate fi pastrata la frigider timp de doua zile; se recomanda ca aceasta sa fie scoasa din frigider cu cel putin 30 de minute inainte de servire, pentru a ajunge la temperatura camerei. Daca doriti sa o serviti cainelui mai repede de o jumatate de ora, mancarea pentru caini preparata in casa se poate incalzi usor la cuptorul cu microunde sau in bain-marie.

Orez cu legume si carne de vita

Ingrediente (pentru 3 mese, caine de 30-35 kg):

• 1 pachet de orez (1 kg)
• 300 g carne de vita slaba
• 250 g morcovi
• 250 g telina, pastarnac, patrunjel radacina
• o lingurita rasa de sare

Se da carnea intr-un colocot si se scurge prima apa; se pune din nou la fiert. Se fierbe pana se fragezeste (in functie de calitatea carnii si de vasul folosit, 1h - 3h), apoi se adauga legumele rase sau pasate in blender sau in robotul de bucatarie. Separat se fierbe orezul; cand a fiert, se scurge de apa si se adauga in supa de carne cu legume si se lasa la fiert pana scade suficient. Se lasa sa se raceasca.

Orez, ovaz, arpacas, morcov si carne de pui

Ingrediente (pentru 3 mese, caine de 30-35 kg):

• 1/2 pachet de orez (500 g)
• 250 g ovaz
• 250 g arpacas
• 500 g carne de pui
• 400 g morcovi
• o lingurita rasa de sare

Se da carnea de pui intr-un clocot si se scurge prima apa; se pune din nou la fiert. Se fierbe, apoi se scoate din zeama si se dezoseaza complet, cu exceptia oaselor gatului si spinarii, care doar se separa in bucati mici. Se adauga in zeama de pui morcovul ras, ovazul si arpacasul si se lasa sa fiarba. Separat se fierbe orezul; cand a fiert, se scurge de apa si se adauga in supa de carne cu legume, se adauga carnea de pui fiarta si maruntita si se lasa la fiert pana scade suficient. Se lasa sa se raceasca.

Paste cu branza dulce

Ingrediente (pentru o masa, caine de 30-35 kg):

• 250 g paste fainoase (preferabil integrale)
• 200 g branza de vaci slaba
• 200 g iaurt cu culturi lactice vii (bifidus)
• un praf de sare

Se fierb pastele si se scurg. Se amesteca branza de vaci cu iaurtul pana se face un sos gros ca smantana si se adauga peste paste, cu care se amesteca. Se poate servi imediat.

Fulgi de ovaz cu iaurt si peste fiert

Ingrediente (pentru o masa, caine de 30-35 kg):

• 2 pungi fulgi de ovaz
• 200 g iaurt cu culturi lactice vii (bifidus)
• 300 g peste slab, dezosat, fiert si maruntit (NU din conserva!)
• un praf de sare

Se fierbe pestele, se scot eventualele oase. Se marunteste si se amesteca cu iaurtul si fulgii de ovaz. Se serveste imediat.

Retete culinare dietetice pentru alimentatia cainilor cu probleme ale aparatului digestiv

Daca aveti un caine cu probleme ale aparatului digestiv, fie ca este vorba de o afectiune a ficatului, a bilei, a intestinului sau a oricarui alt segment al aparatului digestiv, este bine ca hrana administrata sa fie dietetica, cel putin pana cand problema se rezolva si, uneori, in functie de gravitatea problemei, pe tot parcursul vietii.

In comert exista hrana speciala pentru caini cu probleme ale aparatului digestiv, dar de multe ori este prea scumpa pentru buzunarul nostru si, prin urmare, suntem obligati sa incercam sa gasim metoda potrivita pentru alimentatia cainelui gatind hrana in casa. Din pacate, fara cunostinte solide de nutritie canina, este greu ca mancarea gatita in casa sa fie completa din punct de vedere al nutrientilor; astfel, pentru a asigura o alimentatie echilibrata, putem varia meniul cainelui folosind o gama variata de retete usor de preparat, carora le va aprecia gustul si care vor rezolva problema impacarii dietei cu aportul de substante nutritive.

Un caine cu probleme ale aparatului digestiv va primi mancare saraca in grasimi, bogata in fibre pe care le poate digera, vitamine din legume si cu un aport minim de proteina. Asadar, la alcatuirea ratiilor de mancare dietetice vom tine cont de urmatoarele proportii:

• 45% fibra (din cereale);
• 35% legume;
• 20% alimente care contin proteina (carne, lactate, ou).

Ca si in alimentatia obisnuita a cainelui sanatos, se evita painea si cartofii, care sunt indigeste si de obicei responsabile de majoritatea problemelor aparatului digestiv al cainelui, datorate alimentatiei (saliva cainelui contine o cantitate scazuta de ptialina, ferment care ajuta la digestia amidonului). Se recomanda ca 1/3 din alimentatia cainelui sa fie compusa din cereale integrale (fulgi de ovaz, fulgi de porumb, grau incoltit, orez fiert, arpacas, mamaliga si, cu precautii, paste fainoase bine fierte si scurse de apa), care suplinesc necesarul de fibra si ajuta digestia.

Legumele se adauga la ratie fierte sau crude daca animalul le accepta: morcov, salata verde. De asemenea, merele sunt indicate, deoarece contin vitamine si sunt usor digerabile.

Carnea (de pasare, fara oase, sau de vaca) se va administra fiarta; este bine sa evitati sa amestecati in hrana cainelui cu afectiuni digestive zeama rezultata din fierberea carnii, deoarece contine grasimi si colagen si digestia acestora solicita ficatul. Lactatele, in special branzeturile, trebuie sa fie slabe (nu se recomanda branza telemea, decat in cantitati mici si desarata) - se recomanda branza de vaci proaspata, laptele batut si iaurtul. Ouale se administreaza fierte si in cantitate mica, o data pe saptamana este suficient.

Ingredientele preparate termic se lasa sa se raceasca in prealabil; ingredientele servite crude se scot din timp din frigider si se lasa pana ajung la temperatura camerei.

Cereale cu iaurt

Cerealele integrale contin suficient de multe vitamine si alte substante nutritive incat sa suplineasca lipsa legumelor, astfel, in conbinatie cu iaurt sau lapte batut, sunt si sanatoase, si apreciate de catre caine.

Ingrediente: 40% cereale integrale, 40% fulgi de ovaz sau de porumb, 20% iaurt / lapte batut.

Se pun cerealele intr-un bol; daca necesita fierbere, se fierb. Se amesteca cerealele cu iaurtul sau laptele batut si se lasa 10-15 minute, sa se inmoaie. Se adauga fulgii de ovaz sau de porumb imediat inainte de servirea ratiei, pentru a nu se inmuia - astfel, prin consistenta lor crocanta, vor curata dintii cainelui.

Paste cu branza si iaurt

Pastele fainoase contin mult amidon - de aceea, se recomanda sa fie administrate cu precautii, in orice caz bine fierte si clatite bine de apa de fiert sub jet de apa.

Ingrediente: 40% paste fierte si scurse de apa, 10% branza telemea desarata rasa, 30% branza de vaci slaba zdrobita, 20% iaurt / lapte batut

Se amesteca pastele cu branza telemea, branza de vaci si iaurtul si se serveste cainelui, caldut sau rece.

Orez fiert cu cereale, branza de vaci si ou

Orezul este un aliment usor digerabil si nutritiv; poate fi folosit regulat si ca baza in alimentatia cainelui cu probleme. Graul si orzul, incoltite, sunt o sursa excelenta de vitamine.

Ingrediente: 40% orez fiert si scurs de apa (apa in care fierbe orezul constipa!), 20% cereale integrale fierte (sau orz / grau incoltit, dat intr-un clocot) 30% branza de vaci slaba, 10% ou fiert maruntit

Se amesteca orezul cu cerealele, branza si oul. Se serveste la temperatura camerei sau caldut.

Orez fiert cu fulgi de ovaz/porumb, morcovi si carne de pasare
Ingrediente: 35% orez fiert scurs de apa, 25% carne de pui fiarta, 20% morcov ras, 20% fulgi de ovaz / porumb. Optional (in functie de sensibilitatea cainelui), o cana de supa de pui (apa in care a fiert carnea).

Se fierb orezul si carnea, separat. Orezul se scurge bine de apa, carnea se desprinde de pe oase si se marunteste. Se amesteca orezul cu carnea, morcovul crud dat prin razatoare si fulgii. Se poate folosi, pentru omogenizarea amestecului, o cana de supa de pui.


Orez fiert cu cereale, morcovi si carne de vita

Carnea de vita este foarte senatoasa si este destul de usor de digerat; daca dieta cainelui nu impune un aport proteic foarte scazut si in cazul in care carnea provine dintr-o sursa de incredere, se fierbe doar jumatate din cantitatea de carne, restul se marunteste si se adauga cruda in amestec.

Ingrediente: 35% orez fiert si scurs de apa, 25% cereale integrale fierte, 30% carne de vita, 10% morcovi fierti, apa in care au fiert morcovii (aproximativ o cana).

Se fierb orezul, carnea, morcovii (in putina apa), separat. Orezul se scurge de apa, se amesteca cu carnea maruntita si cu morcovii pasati; amestecul se omogenizeaza cu o cana din apa in care au fiert morcovii (pentru a se pastra substantele nutritive, se fierb in putina apa si pentru putin timp, cat sa poata fi pasati).

Sarea in alimentatia cainelui

Clorura de sodiu (NaCl) – sau sarea, dupa denumirea bine cunoscuta – este indicata si necesara in alimentatia cainelui. Este gresita conceptia conform careia alimentele destinate cainelui nu trebuie sa contina sare si, ca urmare, prepararea alimentelor fara acest ingredient esential.

Sarea este un constituent de baza al organismului, asadar este indispensabila pentru cainele sanatos. In plus, catelele care alapteaza au nevoie de o cantitate crescuta de sare in ratia alimentara!

Sarea poate fi evitata in cazul in care ratia cainelui contine o cantitate mare de carne, dar aceasta procedura nu trebuie sa devina o regula, deoarece carnea in exces poate genera boli de nutritie – dermatite alergice si afectiuni ale ficatului. Astfel, se pot oferi cainelui mese mai bogate in carne si mai sarace in sare, dar nu zilnic. Problema care poate insa aparea este refuzul hranei care contine mai putina carne – asadar, este indicat sa pastram in mod normal un echilibru intre cantitatile ingredientelor care alcatuiesc masa cainelui.

Lipsa constanta a sarii din alimentatia cainelui provoaca scaderi ale apetitului urmate de scaderi in greutate (cainele va manca mai putin si, prin urmare, va slabi), parul isi pierde luciul si devine casant (rupandu-se deasupra radacinii, blana capatand astfel un aspect tepos, cu fire de par inegale) sau cade pe zone situate in general la baza cozii, pe spate, la coate si pe lateralele corpului.

Mancarea pentru caini disponibila in comert contine suficienta sare pentru a asigura aportul echilibrat al acesteia in organismul cainelui; in mancarea preparata in casa, sarea se adauga dupa gust, dar nu in exces, mai multa daca regimul alimentar al cainelui implica o cantitate redusa de carne (valabil in special pentru cainii cu probleme ale aparatului digestiv sau cu dereglari metabolice) si mai putina daca ratia implica prezenta carnii in cantitate normala (cca. 30-40%).

Alimente strict interzise

In general se vorbeste foarte mult despre alimentatia corecta a cainelui si mai putin despre greselile de nutritie pe care foarte multi proprietari de caini le comit cu cele mai bune intentii! Daca nu esti sigur ca alimentatia cainelui tau este corecta, verifica lista de mai jos, alimentele enumerate fiind interzise cu desavarsire. Ele trebuie excluse din hrana cainelui:

• ceapa - contine toxine care in concentratie mare pot fi fatale;
• ciocolata (contine cofeina si cainele devine agitat; in plus, e toxica) si dulciurile in general, pentru ca s-ar putea sa le prefere mancarii obisnuite si se poate imbolnavi (diabet, subnutritie);
• oasele de pui si de porc (se sfarama in cioturi ascutite, cauzeaza constipatii si, pe langa dermatite alergice, pot genera si alte probleme stomacale si intestinale);
• resturile de la masa ta, mai ales cele condimentate (sare, piper, boia etc.) care pot irita mucoasa stomacala si intestinala a cainelui;
• carne de porc si vanat cruda - pot transmite parazitoze grave si boli incurabile;
• alimente vechi, semialterate sau alterate, care pot genera toxiinfectii grave;
• mancare uscata sau la conserva destinata altor animale de casa, deoarece sunt dozate nutritional si vitaminic pentru organismul animalelor respective.

Alte precautii:

• De asemenea, incearca sa nu-i dai cainelui "gustari" intre mese, pentru ca risti in cel mai bun caz sa-i "strici" pofta de mancare. In cel mai rau caz, poate face gastrite sau colite greu de tratat; in cazul in care "gustarile" sunt necesare pentru dresaj, foloseste-le cu maxim o ora inainte de masa propriu-zisa.
• Nu-i da mancare din farfuria ta cand iei masa, chiar daca te priveste cu ochi mari si umezi de milog (sunt excroci sentimentali de exceptie!) - se va obisnui sa "cerseasca" si nu vei mai scapa de el; in plus, poti avea surprize neplacute: un caine obisnuit sa manance oriunde si oricum nu va ezita sa "guste" tot ce gaseste pe strada.

Orezul in alimentatia cainelui

Orezul este un aliment excelent pentru alimentatia cainelui, fiind usor digerabil si bogat in substante nutritive; desi continutul de proteina al orezului este mai scazut decat cel al graului si a altor cereale, faptul ca este usor digerabil (intrucat nu contine gluten) si nu are dezavantajele generate de digestia greoaie a acestora, il face sa fie alimentul de baza care, alaturi de carne si legume, in proportia corespunzatoare, asigura necesarul zilnic de substante nutritive (vitamine, tiamina, niacina, riboflavina) al cainelui.

Orezul este disponibil in mai multe varietati – cu bob scurt, mediu sau lung, decorticat sau nedecorticat – deoarece prin decorticare orezul isi pierde o parte din nutrienti este recomandabil sa utilizam pentru hrana cainelui varianta nedecorticata; din pacate, se gaseste mai greu, in general in supermarketuri. Straturile exterioare ale orezului (cojile) contin vitamina B1, B2 si minerale.

Orezul constituie, de asemenea, pe langa continutul de amino-acizi esentiali, o importanta sursa de carbohidrati, care furnizeaza energia necesara ca organismul cainelui sa functioneze la parametri optimi.

Prepararea orezului

Orezul destinat alimentatiei cainelui trebuie bine fiert. Astfel, veti utiliza o oala de dimensiuni mari, in care veti pune orezul si apa necesara, pe care o veti schimba de 2-3 ori in timpul fierberii. Orezul este facut cand bobul este moale si umflat si daca, sfaramat intre degete, se transforma usor intr-o pasta.

Ultima apa in care a fiert orezul se scurge si orezul se spala sub un jet de apa rece. In cazul in care cainele are diaree sau scaun cu o consistenta prea redusa, nu este necesara scurgerea apei in care a fiert orezul, doarece aceasta are proprietatea de a ajuta la producerea scaunelor consistente. In cazul in care cainele nu are diaree sau scaune moi si ii administrati orezul nescurs de apa in care a fiert, riscati ca animalul sa se constipe.

Astfel pregatit, in orezul fiert se amesteca restul ingredientelor care vor alcatui masa cainelui (carne fiarta si putina zeama de carne, branza, oua, legume fierte sau crude, maruntite sau date prin razatoare). Se poate fierbe inca o data impreuna cu ingredientele adaugate sau se poate servi ca atare, in ambele cazuri dupa ce s-a racit si a ajuns la temperatura camerei.

Nu lasati orezul (si nici un fel de mancare preparata in casa) mai mult de 2-3 ore in vasul cainelui intrucat, mai ales in zilele calde de vara, se acreste. Este de altfel indicat ca mancarea neconsumata la o masa sa fie luata imediat din vasul cainelui si pastrata in frigider, de unde se poate servi mai tarziu, dupa ce a fost in prealabil, cu 20-30 de minute inainte, scoasa din frigider pentru a reveni la temperatura camerei.

Hrana din comert sau gatita in casa?

Oricat ar parea de ciudat si de greu de crezut, carnea (cruda sau prelucrata termic) nu se recomanda sa alcatuiasca alimentatia de baza a cainelui domestic.

Este adevarat ca prietenul nostru este carnivor, dar prea multa proteina ii poate face rau. O alimentatie strict proteica poate cauza dermatita alergica, o afectiune pe cat de neplacuta pentru caine, pe atat de inestetica - cainele isi pierde parul in zona cozii si pe partile laterale ale corpului, se scarpina incontinuu, pielea se descuameaza si animalul capata adevarate ticuri. In plus, nu trebuie sa uitam ca prietenii nostri canini in stare salbatica devorau vanatul cu tot cu oase, pene sau blana si continutul stomacului (de multe ori vegetal).
Nici resturile de mancare de la masa noastra nu sunt recomandate pentru caine - necesarul de nutrienti al organismului uman nu este acelasi si pentru specia canina; in plus, trebuie sa tinem cont de greutatea si talia cainelui, de cata miscare face zilnic, de varsta... Si aceasta nu ar fi cea mai mare problema, dar alimentele pe care le consumam sunt adesea condimentate (condimentele provoaca gastrite) si contin si ceapa, aliment foarte toxic pentru caine.

Un catel in crestere are nevoie de mai multe substante minerale si vitamine decat animalul adult - ca sa se dezvolte armonios si in ritm normal. Daca aportul de substante necesare este sub cantitatea recomandata sau daca anumite substante sunt asimilate in exces, este foarte posibil sa fie afectat de boli ca rahitismul, oteoporoza, subnutritia si chiar diabetul!

Asa ca raman doua posibilitati: hrana gatita in casa special pentru caine, urmarind un program nutritional echilibrat si hrana uscata, semiumeda sau la conserva din comert. Iti oferim in continuare cateva argumente pro si contra fiecarei metode, ca sa-ti fie mai usor sa alegi varianta care se potriveste cel mai bine atat catelului, cat si stilului tau de viata

O nutritie sanatoasa.

Să luăm următorul caz: un pilot de curse are nevoie de o maşină pentru a concura. Iar această maşină are nevoie de combustibil. Şi nu orice fel de combustibil, ci de cea mai bună calitate. Altfel, rezultatele vor fi slabe, indiferent de aptitudinile pilotului.

Situaţia nu este cu mult diferită nici în cazul câinelui tău. Pentru a fi un animal sănătos şi a se simţi în formă, acesta are nevoie de o hrană completă şi echilibrată.

Dar ce înseamnă „completă şi echilibrată"? Nu, nu este suficient să aibă aceste cuvinte scrise pe ambalaj! Nu este suficient ca pe etichetă „să troneze" emblema „hrană superpremium". Tot ce contează sunt ingredientele!

În următoarele numere, revista ta preferată, DogMagazin, îţi va prezenta secretele alegerii hranei sănătoase pentru câinele tău.

Această alegere nu este deloc simplă, iar un necunoscător poate fi indus în eroare foarte uşor de către marii producători de hrană pentru animale. Ambalajele lucioase, frumos colorate ies în evidenţă, în timp ce lucrurile care contează cu adevărat, adică ingredientele, sunt specificate undeva pe spatele produsului, acordându-li-se puţină atenţie.

Bugetele de publicitate ale acestor companii diferă. Dacă unele investesc enorm pentru promovarea produselor lor, încercând să manipuleze consumatorul final prin construirea unui brand puternic, la care principalul lucru care să conteze să fie ceea ce scrie pe ambalaj, altele se bazează pe dorinţa consumatorului de a cumpăra un produs de calitate. Acestea din urmă pun accentul pe produsul în sine şi nu pe ambalaj.

Ce înseamnă un produs de calitate?

Un produs care întruneşte toate condiţiile pentru a îndeplini scopul pentru care este cumpărat.

În momentul în care mergi la cumpărături pentru a achiziţiona hrană pentru animalul tău, ar trebui să te întrebi: ce doresc, de fapt? Vreau doar să-i potolesc foamea câinelui meu? Vreau doar să-i dau ceva cu care să-şi ocupe timpul? Sau îmi doresc să-i ofer un produs care să-l menţină sănătos, să-i ofere energie şi poftă de viaţă?

În continuare îţi vom arăta în cine ar trebui să ai încredere şi de ce.

Răspunsul este simplu: poţi avea încredere în propria judecată. Dar pentru a fi în măsură să iei singur(ă) cea mai bună decizie, trebuie să cunoşti anumite lucruri.

Unii sunt de părere că hrana industrială pentru animale nu poate fi, în niciun caz, sănătoasă. Nu se abţin să facă o comparaţie cu mâncarea din fast-food-uri, plină de conservanţi şi coloranţi artificiali. Or, această supoziţie nu este întotdeauna adevărată.

Hotărârea de Guvern nr. 106/2002 obligă producătorii să respecte anumite reguli. În primul rând, informaţiile înscrise pe etichetă nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, la achiziţionarea produselor, în privinţa:

a) caracteristicilor alimentului şi în special a naturii, identităţii, proprietăţilor, compoziţiei, cantităţii, durabilităţii, originii sau provenienţei sale, precum şi a metodelor de fabricaţie sau de producţie;

b) atribuirii de efecte sau proprietăţi alimentelor pe care acestea nu le posedă;

c) sugerării că alimentul are caracteristici speciale atunci când în realitate toate produsele similare au astfel de caracteristici.

De asemenea, în anumite situaţii, legea prevede şi specificarea, în procente, a cantităţii fiecărui ingredient în parte.

Aşadar, înainte de a alege hrana pentru câinele tău, citeşte eticheta! Este destul de simplu şi poate să o facă oricine. Numai că trebuie să ştii să interpretezi ce scrie acolo.

De ce să citeşti eticheta produselor?

Se pot găsi o mulţime de motive, care mai de care mai savante. Dar răspunsul cel mai simplu este următorul: pentru că poţi, vrei şi trebuie!

Oamenii tind să evite să facă ceea ce trebuie. De asemenea, mulţi fug de responsabilităţi. Dar dacă ţi-ai luat un câine, va trebui să-ţi asumi responsabilitatea creşterii acestuia. Iar principala obligaţie care-ţi revine este aceea de a-l hrăni sănătos.[...]

Displazia de sold

Displazia de şold reprezintă o dezvoltare anormală a articulaţiei coxo-femurale, frecventă în special la câinii din rasele mari, caracterizată prin laxitate exagerată a articulaţiei asociată cu procese degenerative.

Factorii ce duc la apariţia afecţiunii sunt variaţi: creşterea foarte rapidă, mişcarea excesivă, nutriţia dezechilibrată, precum şi, într-o foarte mare măsură, statusul ereditar.

La baza apariţiei afecţiunii se pare că stă neconcordanţa între dezvoltarea scheletului cu masa musculară. Ca rezultat, apare laxitate articulară sau instabilitatea celor două capete osoase articulate, această instabilitate ducând apoi la distrugerea structurilor ligamentare, cartilaginoase şi osoase ce formează articulaţia. Acestea merg de la fibrozarea capsulei articulare, eroziunea cavităţii acetabulare, depunerile de ţesut osos de neoformaţie (formarea de osteofite) până la subluxaţia sau luxaţia capului femural. Semnele clinice variază de la un individ la altul şi nu sunt întotdeauna în concordanţă cu modificările evidenţiate radiologic. Schiopăturile, care de multe ori sunt accentuate după efort, salturile "ca iepurele" sunt cele mai comune manifestări. La flexia şi extensia completă a membrelor posteriore pot apărea zgomote de crepitaţie şi manifestări de durere.

Displazia de şold apare în faza de creştere a câinelui. Ea reprezintă un defect de formare a articulaţiei coxo-femurale, practic înscrierea greşită a capului femural în cavitatea acetabulară a bazinului. O articulaţie coxo-femurală normală este compusă din:

-capul femural, rotund, globulos, care reprezintă extremitatea superioară a femurului;

-cavitatea acetabulară, componentă articulară dată de osul bazinului, în care se înscrie capul femural;

-capsula articulară fibroasa;

-lichidul sinovial, cu rol de lubrifiant articular.

Atunci când sunt intacte, cele două capetele osoase sunt acoperite cu ţesut cartilaginos care are rolul de a uşura mişcările, astfel încât acestea să decurgă cu minimum de fricţiune. Atunci când capetele osoase sunt îmbinate corespunzător, capul femural fiind bine acoperit de cavitatea acetabulară iar celelalte structuri sunt integre, mişcările sunt armonioase, cele două oase alunecă uşor unul pe celălalt, fără a se produce eroziuni.

Când un câine are displazie de şold, capul femural nu mai este fixat bine în cavitatea acetabulară. Acesta alunecă practic din cavitate în timpul mişcărilor, apare erizunea structurilor cartilaginoase şi osoase, artrita, iar într-un ultim stadiu luxaţia femurului.

Articulaţie coxo-femurală normală (stânga) - cap femural bine acoperit de cavitatea acetabulară; Displazie de şold - dreapta - capul femural alunecă în cavitatea acetabulară, articulaţia nu este perfect congruentă.

Displazie de sold severa

Nu există din păcate o corelaţie strictă între modificările fizice vizibile pe radiografie şi simptomatologie. Se pare că masa corporală (un câine mai slab putând tolera mai uşor instabilitatea articulară), dezvoltarea musculară, care poate atenua din impactul negativ al incongruenţei articulare asupra capetelor osoase, ar fi printre factorii care influenţează gradul de manifestare clinică a bolii.

Nu există o simptomatologie clară, evidentă, a acestei afecţiuni. Disconfortul articular se poate manifesta prin: rezistenţă scăzută la efort, şchiopături, dificultate în ridicarea de jos şi aşezarea în decubit, dificultăţi la urcatul scărilor. Câinele poate sări ca un iepure la efort, în loc să se deplaseze normal. Uneori se observă din spate, în timpul mersului, mişcări anormale, de lateralitate, ale membrelor.

Displazia de şold este cunoscută ca fiind o afecţiune transmisă ereditar. Ea are însă un caracter poligenic, de multe ori defectul poate sta ascuns mai multe generaţii pentru a-şi face apoi din nou apariţia.

Nu numai ereditatea este însă incriminată în transmiterea acestei afecţiuni. Nutriţia este de asemenea un factor cheie. Se pare că practica forţării câinilor pentru a a avea o creştere rapidă, supraalimentându-i, supradozându-le proteinele şi calciul din raţie, are efecte dezastruoase asupra armoniozităţii dezvoltării lor. Această supraalimentaţie duce la neconcordanţa dezvoltării scheletului cu masa musculară. Este indicat ca animalele de reproducţie, în special câinii din rasele mari, să fie supuşi unui examen radiologic înainte de a fi montaţi, indiferent dacă prezintă semne care duc la suspectarea displaziei de şold sau nu.

Diagnosticul animalelor suspectate se pune atât clinic, prin examinare şi palpaţie, cât şi radiologic. Confirmarea diagnosticului se face obligatoriu în urma radiografiei. În cazul animalelor afectate de displazie, poate fi luat în consideraţie tratramentul chirurgical. Există mai multe metode de remediere chirugicală, acestea însă sunt controversate şi costisitoare. Alegerea unei metode de remediere trebuie luată cu mult discernământ. În afara intervenţiei chirurgicale, se poate recurge la analgezice, antiinflamatoare şi la protectoare articulare (suplimente nutritive ce conţin glucozamină, condroitin). Se recomandă de asemenea menţinerea unei greutăţi corporale adecvate (evitarea îngrăşării) şi un regim de mişcare care să nu suprasolicite articulaţia dar să favorizeze menţinerea unui tonus muscular corespunzător (înotul este ideal din acest punct de vedere).

Remedierea chirurgicală se poate face prin mai multe metode, cele mai comune sunt inserarea unei proteze totale de şold, osteotomia triplă a pelvisului (TPO) şi rezecţia de cap sau de gât femural. Osteotomia triplă a pelvisului poate fi aplicată animalelor tinere, la care modificările produse sunt minore. Protezarea şoldului este indicată animalelor la care deja au fost produse distrugeri masive de ţesut, este o operaţie deosebit de invazivă, este aplicată de regulă asupra unui singur membru odată. Complicaţiile septice trebuie combătute corespunzător, deoarece odată apărute sunt foarte dificil de tratat. Rezectia capului sau colului femural poate fi aplicată câinilor de mici dimensiuni sau celor foarte activi.

Fără apă nu se poate! Cât de importantă este apa pentru o nutriţie sănătoasă

Chimiştii se referă la ea folosind termenul H₂O, ceilalţi o numesc simplu: apă. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte termenul într-un mod lapidar, astfel: lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. Însă apa reprezintă mult mai mult decât atât. Este cea mai importantă dintre toate substanţele nutritive.

Un animal poate pierde toată grăsimea şi jumătate din proteine fără ca acest lucru să aibă un impact serios asupra calităţii vieţii sale. Dar pierderea a numai 10% din cantitatea de apă din organism poate duce la afecţiuni grave.

Apa reprezintă 84% dintr-un pui abia născut şi 60% dintr-un câine adult. Apa este necesară pentru aproape toate funcţiile organismului. Într-o zi toridă de vară, câinele tău va suferi de deshidratare foarte rapid dacă nu are la dispoziţie o sursă de apă proaspătă.

De câtă apă are nevoie câinele?

Sunt foarte mulţi factori care influenţează cantitatea de lichide necesară unui câine, de aceea cel mai indicat ar fi să-i oferi accesul liber la un vas cu apă, astfel încât să-şi regleze singur consumul. O regulă generală spune că un câine are nevoie de două ori şi jumătate mai mult lichid decât cantitatea de hrană ingerată. Astfel, în cazul în care mănâncă un kilogram de crochete uscate, are nevoie de cel puţin doi litri şi jumătate de apă.

Factori precum temperatura ridicată, activitatea fizică sau alăptarea cresc nevoia de lichide de până la trei ori faţă de cantitatea normală.

Cele mai multe animale consumă mai multă apă decât au nevoie. Ceea ce nu este un lucru rău. Însă prea puţină poate conduce la consecinţe grave. De asemenea, câinii care sunt hrăniţi cu mâncare umedă pot avea nevoie de o cantitate mai mică de lichide.

Calitatea apei, un factor decisiv

Ce trebuie să ştii este că nu toată apa are aceeaşi calitate. Apa netratată poate conţine bacterii periculoase, viruşi sau paraziţi.

Una dintre problemele cel mai des întâlnite, ce apare în urma consumului de apă netratată este Giardia. Apa plată, de la robinet, este considerată, de regulă, foarte sănătoasă, deşi au apărut opinii conform cărora cu cât aceasta conţine mai mulţi nitraţi, fier sau magneziu, cu atât mai mari sunt riscurile de producere a unor afecţiuni serioase pe termen lung. De aceea, mulţi proprietari de câini dau animalelor apă îmbuteliată. Însă nici cea mai pură apă din lume nu va fi de nici un ajutor dacă o vei pune într-un vas murdar. Castroanele nespălate permit apariţia multor microorganisme dăunătoare. Vasele în care se pune apa trebuie spălate zilnic şi dezinfectate periodic. Vasele din oţel inoxidabil sunt cele mai indicate pentru acest lucru. Sunt uşor de curăţat şi rezistă bine la zgârieturi. Oricum, cumpără un vas de calitate şi schimbă-l de îndată ce observi că au început să apară diverse zgârieturi. Adu-ţi aminte, de fiecare dată, că un castron din care tu nu poţi bea apă nu este unul din care patrupedul tău să o facă.

Un alt factor care determină calitatea apei este temperatura. Pe timpul verii, câinii o preferă cât mai rece (dar nu exagerat), în timp ce iarna o beau la temperatura camerei. În plus, nu uita că zăpada nu este o formă de apă acceptată de câinele tău.

Deshidratarea în timpul bolii

Când un câine nu se simte bine, acesta refuză să mai bea apă. Însă, în acelaşi timp, febra şi alte procese declanşate de boală determină o creştere a nevoii animalului pentru consumul de lichide. Rezultatul? Organismul câinelui se deshidratează în mod rapid.

Astfel, prevenirea deshidratării şi suplinirea lipsei de lichide din corp sunt cele mai importante aspecte de care un doctor trebuie să ţină seama în tratarea unui câine bolnav. Cel mai indicat lucru este să-ţi încurajezi prietenul să consume cât mai multă apă. Dacă acesta continuă să refuze, va fi nevoie de administrarea de lichide în mod intravenos sau subcutanat.

Afecţiuni precum cele ale rinichilor sau diabetul provoacă o stare de sete continuă şi, de asemenea, urinarea în mod des. Însă nici în acest caz nu trebuie să-i îngrădeşti accesul animalului la vasul cu apă. Singura dată când o poţi face este atunci când câinele vomită. Într-o astfel de situaţie poţi să nu-i permiţi să bea apă, dar nu mai mult de 24 de ore. Dacă acesta continuă să vomite, va fi necesară administrarea de lichide pe cale intravenoasă şi un consult medical urgent.

Consumul de apă şi performanţa

Consumul de apă determină într-o măsură foarte mare performanţa şi eficienţa animalului. Cei care cresc câini pentru cursele cu sănii ştiu foarte bine acest lucru. Ei se asigură întotdeauna că animalele lor consumă o cantitate suficientă de apă, iar, în timpul curselor, se opresc în mod frecvent pentru a le oferi această ocazie, astfel încât respectivii câini să rămână bine hidrataţi.

Consumul de apă în timpul activităţii fizice ajută foarte mult la performanţa animalelor. Un studiu arată că acei câini care obişnuiesc să bea apă în timp ce execută diverse exerciţii ce necesită forţă fizică se descurcă cu 80% mai bine decât cei care beau apă înainte sau după respectivul eveniment.

Rolul apei în alimentaţie

• este utilizată în procesul de digestie şi de absorbţie a substanţelor nutritive;

• este responsabilă de menţinerea organismului la temperatura optimă;

• înlocuieşte fluidele ce se pierd prin diverse secreţii;

• are un rol important în toate reacţiile chimice din organism;

• transportă substanţele nutritive la celule şi, de asemenea, preia substanţele nefolositoare şi toxice de la celule, transportându-le la organele excretoare.

Cum să-ţi pregăteşti câinele pentru sezonul primăvară - vară

Odată cu luna martie soseşte un nou anotimp. Frigul iernii rămâne în urmă, iar faptul că am trecut deja la hainele subţiri e semn că primăvara îşi intră în drepturi. Această perioadă reprezintă o ocazie în plus să ne bucurăm mai mult de compania prietenului nostru drag - câinele. Plimbările lungi şi joaca prin parcurile special amenajate (sau prin propria curte) se numără într-adevăr printre activităţile preferate ale aproape oricărui câine. Însă este necesar să ai în vedere că vremea caldă poate constitui şi o ameninţare pentru starea sănătăţii câinelui tău. Iată, în continuare, câteva sfaturi utile care te vor ajuta să ai grijă ca el să rămână în formă şi acest sezon să nu-i creeze probleme.

În primul rând trebuie să ai grijă de timpul pe care căţelul îl petrece la soare. La fel ca şi în cazul oamenilor, soarele poate provoca de asemenea arsuri puternice câinilor. Ar fi bine dacă ai reuşi să-ţi perii în fiecare zi căţelul.

Un alt lucru pe care nu trebuie să-l pierzi din vedere este faptul că vremea caldă şi expunerea directă la soare prezintă riscul apariţiei deshidratării. De aceea, îţi recomandăm să-i asiguri câinelui accesul la un vas cu apă proaspătă în orice moment al zilei, în special după-amiaza.

În zilele de vară, plimbările zilnice trebuie făcute, de preferat, dimineaţa devreme sau seara târziu, când este mai răcoare.

Paraziţi, precum puricii şi căpuşele, pot apărea oricând în asemenea condiţii. Astfel, o vizită la medicul veterinar ar fi oportună. Acesta va fi cel mai în măsură să-ţi spună care sunt tratamentele antiparazitare indicate. În plus, nu exclude nici posibilitatea folosirii unui tratament naturist pentru a preîntâmpina apariţia acestor probleme şi a te scuti de bătăi de cap mai târziu.

Primăvara şi vara înseamnă şi distracţie. Tot mai multe evenimente (petreceri, concerte) au loc, ceea ce înseamnă o sursă nedorită de zgomot pentru câinele tău „de oraş". De aceea, încearcă să-l ţii departe de asemenea manifestări. Nu cred că mai este nevoie să menţionăm că zgomotul nu-i face bine. Îi provoacă o stare de un real disconfort, îl stresează, făcând loc anxietăţii şi depresiei, uneori ducând la un comportament agresiv greu de controlat.

Dacă eşti fericitul posesor al unei camionete, trebuie să mai ştii un lucru, în cazul în care doreşti să ieşi la un picnic, la iarbă verde, şi nu vrei să-ţi laşi câinele acasă: este extrem de periculos să-i permiţi acestuia să stea în bena din spate, în timpul mersului. Astfel, animalul se poate răni foarte uşor sau poate fi aruncat din maşină.

De asemenea, primăvara este cea mai potrivită perioadă pentru a trece la acţiune dacă planifici să-i schimbi meniul prietenului tău patruped. Tranziţia la o hrană premium, fără coloranţi artificiali, arome sau substituenţi, fără ingrediente modificate genetic sau anti-oxidanţi sintetici, poate fi, uneori, dificilă. Însă, dacă ştii cum să procedezi, acest proces devine „floare la ureche". Totul se bazează pe răbdare şi consecvenţă. La început, introdu în mâncarea obişnuită cel mult 10% din noul tip de hrană. Continuă adăugând în fiecare zi cu 10% mai mult, până când tranziţia a ajuns la final. Astfel, în scurt timp (maxim două săptămâni), câinele „se va împrieteni" cu noul tip de mâncare, ceea ce-i va da un plus de putere şi rezistenţă, îl va ajuta să rămână sănătos şi îi va prelungi durata de viaţă.

Cand ataca cainele?

Cu alti semeni de-ai lor care tinteau catre acelasi tel, iar mai apoi, pentru pastrarea teritoriului ocupat, aveau deasemenea loc numeroase confruntari, ne putem explica cu usurinta, de ce un caine va ataca, de cele mai multe ori fara sa sovaiasca, orice individ care va incaica teritoriul pe care il are in paza, in cazul in care individul respectiv nu face parte din "haita" sa.

In cele mai multe din cazuri, cainele isi face datoria morala, de a preveni pe intrus de intentiile sale si de faptul ca teritoriul pe care tocmai se pregateste sa-l incalce este deja ocupat si revendicat de stapanul sau si implicit de el.Daca la aceste semnale, de regula acustice, respectivul intrus nu va renunta in ceea ce priveste intentiile sale, cainele va fi pus in situatia de a ataca, pentru a apara ceea ce contine de drept sa detina.Violenta si promptitudinea cu care cainele va ataca, depinde de mai multi factori, dintre care amintim agresivitatea innascuta sau dobandita a cainelui respectiv, modul in care persoana intrusa procedeaza la abordarea cainelui, gradul de surprindere prin care a fost luat cainele de catre prezumtivul agresor, oricare dintre aceste motive putand grabi, intarzia sau anula atacul cainelui.

Exista situatii in care cainele va ataca si atunci cand se afla intr-un teritoriu strain, dar atunci o va face, fie ca pentru ca a fost dresat in mod special pentru aceasta, fie pentru a se apara de un agresor de care nu reuseste sa scape retragandu-se, fie din joaca, acest din urma caz fiind destul de frecvent atunci cand doi caini se intalnesc si se cunosc dintr-un teren neutru.

Acana Puppy Small Breed

Acana Puppy Small Breed este un produs special creat pentru a oferi cainilor aflati in creste, toate elementele necesare unei dezvoltari sanatoase.

Contine:
carne de pui (continut scazut de cenusa), ovaz fiert, tarate de orez, grasime de pui, seminte de in (sursa naturala de omega3), pulpa de sfecla (fara zahar), ulei de hering (sursa naturala de DHA si EPA), supa de pui, extract de drojdie (MOS), radacina de cicoare (FOS), cultura de fermenti (fermentatie solubila de saccharomyces cerevisae)yucca shidigera, extract de galbenele (sursa de luteina), extract de rozmarin, praf de usturoi, Atlantic varec, morcovi, patrunjel, rosii (sursa naturala de licopeina), mere, sare, clorura de potasiu, clorura de colina, lizina, supliment de vitamina A, dl- alfa-tocoferol acetat (vitamina E), metionina, carnitina, supliment de vitamina D3, *fier Bioplex, *zinc Bioplex, *mangan Bioplex,biotina, *cupru Bioplex, niacina, riboflavina, tiamina, supliment de vitamina K, piridoxina hidroclorurata ( sursa de vit. B6), vitamina B12, calciu iodat, acid folic, populatii de lactobacillus, Enterococcus faecium, Lactobacillus casei, Lactobacillus acidophilus. *minerale chelatate.

Vitamine

Vitamin A - 34 KIU/kg	Acid Nicotinic - 260 mg/kg
Vitamin D - 2 KIU/kg	Pyridoxina - 32 mg/kg
Vitamin E - 250 IU/kg	Colina - 3800 mg/kg
Vitamin K - 2.5 mg/kg	Biotina - 0.7 mg/kg
Vitamin C - 150 mg/kg	Acid Folic - 43 mg/kg
Riboflavina - 50 mg/kg	Vitamin B12 - 0.45 mg/kg
Acid Pantothenic - 44 mg/kg	Beta Caroten - 4 mg/kg
Thiamina - 55 mg/kg

Produsul a fost creata incat sa asigure o digestie usoara, o absorbtie optima si un volum necesar de hrana mai mic.

Preparat fara grau sau gluten si din ingredient naturale, Acana Puppy Small Breed este usor de digerat si potrivit pentru catei cu stomacul sensibil si contine suplimente holistice ce includ cicoare si in pentru a sustine vitalitatea si sanatatea cateilor de rasa mica.

Tara producatoare: Canada

Cum sa alegem un pui de Rottweiler de calitate

Achizitionarea oricarui caine de rasa implica o responsabilitate deosebita. In cazul unui Rottweiler, ce va deveni un caine mare si puternic, aceasta decizie trebuie, cu siguranta, indelung cumpanita. Inainte sa intrati in "joc", este necesar sa puneti in balanta avantajele si dezavantajele actiunii dumneavoastra si, mai ales, sa raspundeti la intrebarea "Este intr-adevar Rottweilerul cainele care mi se potriveste cel mai bine?".

Forta si inteligenta
Rottweilerul se trage din stramosi care erau caini de turma, de paza si de aparare. Traind alaturi de oameni, el a ajuns la un ridicat grad de inteligenta, dobandind totodata un temperament prietenos, ceea ce a contribuit la cresterea popularitatii sale. Caracterul si comportamentul Rottweilerului ii permit sa se adapteze, in orice imprejurari, vietii in familie. Caine puternic, ce poate indeplini aproape orice sarcina, el nu va va dezamagi niciodata. Tinand cont de talia cainelui, care implica necesitati nutritionale crescute, pentru detinerea acestei rase sunt necesare atat un spatiu extins, cat si o situatie materiala adecvata.

Nimic nu se obtine fara educatie
Socializarea si educarea Rottweilerului sunt de maxima importanta. Acesta este inzestrat cu un instinct puternic de paza si de aparare, care trebuie orientat astfel incat sa reprezinte o calitate, nu o povara. Odata ce devine membru al familiei, Rottweilerul da dovada de devotament si poate fi un prieten bun al copiilor si al animalelor domestice, insa este o iluzie sa credeti ca asa ceva se poate realiza fara educatie, disciplina si un dresaj corespunzator. Cu toate acestea, cine doreste sa faca acesti pasi importanti va fi fericitul proprietar al unui caine minunat, deosebit.

Mascul sau femela?
Odata ce v-ati hotarat sa achizitionati un Rottweiler, trebuie sa va orientati si asupra sexului acestuia. Daca aveti deja un mascul sau o femela, este bine sa-i luati o pereche. Daca, insa, este vorba despre primul caine, ar fi mai indicata o femela pentru ca, aproape intotdeauna, masculul are un temperament mai puternic si este mai greu de controlat. Un lucru este insa sigur: daca va fi corect educat si socializat, Rottweilerul va fi, indiferent de sex, la fel de prietenos cu membrii familiei.

De unde cumparam un pui de Rottweiler de calitate?
Daca doriti sa fiti corect informati, este bine sa va adresati unei persoane avizate sau unui organism autorizat. Asociatiile chinologice teritoriale va vor pune la dispozitie datele privind crescatorii care se ocupa de rasa. Prin urmare puteti afla daca si unde exista pui de vanzare in acel moment. Oferte veti gasi si in revistele de specialitate. Frecventand expozitiile chinologice ii veti putea admira pe viu pe parintii viitorului dumneavoastra caine si, de asemenea, puteti beneficia de indicatii utile direct de la crescatori. Nu cumparati pui din piete sau din targuri de animale! Este important sa o vedeti cel putin pe mama puiului, pentru a va face o impresie asupra temperamentului pe care ea il va transmite catelului. Aflati in vizita la crescator, profitati de ocazie pentru a observa si restul exemplarelor din canisa, afland astfel ce fel de caini creste acesta. Anumite trasaturi de caracter ale Rottweilerului sunt mostenite si, din aceasta cauza, nu trebuie sa cumparati pui din parinti agresivi sau fricosi. Este foarte important ca parintii puiului sa aiba examene de lucru, acestea reprezentand dovada unui temperamentul echilibrat. De asemenea, un pui ai caror parinti si stramosi au obtinut rezultate competitionale deosebite are toate sansele sa devina si el un viitor campion.

Ajunsi la crescator, ar fi bine ca acesta sa ne permita sa vedem intregul cuib. De asemenea, este indicat sa ne asiguram ca locul in care sunt tinuti puii este curat si ca exmplarul ales indeplineste urmatoarele conditii:
- este bine dezvoltat;
- are osatura corecta;
- are dantura corecta (in foarfece);
- daca alegem un mascul, acesta are doua testicule coborate in scrot;
- este clinic sanatos;
- nu prezinta alte culori decat cea prevazuta in standard;
- are un temperament echilibrat, nu este fricos si nici agresiv;
- este jucaus, plin de energie.

De obicei, la varsta de 7-8 saptamani, puiul de Rottweiler reprezinta imaginea in miniatura a adultului. Daca doriti un caine pentru show, este bine sa cereti parerea crescatorului. Acesta va va ajuta cu placere in alegerea catelului, indicandu-va exemplarul care este promitator. In continuare, depinde in mare masura si de proprietar daca puiul va deveni sau nu campion.
La cumparare, odata cu puiul trebuie sa primiti pedigree-ul, carnetul de sanatate cu vaccinarile si deparazitarile la zi, informatii despre nutritie si o cantitate din hrana cu care a fost obisnuit catelul (care sa ajunga pentru 3-4 zile). Tineti cont de recomandarile crescatorului cu privire la alimentatie. Va sfatuim ca atunci cand alegeti dintre diversele sortimente de hrana uscata, adecvata varstei cainelui, aceasta sa fie de calitate.

Rottweiler

Tara in care este inregistrat: Germania
Inaltime: mascul 60 - 69 cm; femela 55 - 69 cm
Greutate: mascul 45 - 50 kg; femela 41 - 47 kg
Culoarea parului: negru cu pete bine conturate brun-roscate.

CARACTERISTICI:
Caine robust, calm, sigur de sine, foarte puternic, de talie care intrece media, cu aspect impozant si plin de
noblete, cu corpul musculos, usor alungit, compact si viguros, evocand forta, suplete si rezistenta.
Capul este de lungime mijlocie, craniul lat intre urechi, botul drept si lat ingustandu-se moderat spre varf,
trufa neagra, lata, bine dezvoltata, cu nari largi, ochii migdalati de culoare brun-inchis, urechile mici,
triunghiulare, cu insertia inalta, bine departate si culcate inainte pe frunte. Gatul este masiv, de lungime
medie, musculos, fara salba sau falduri. Toracele este larg si adanc, pieptul dezvoltat, spatele drept, compact
si masiv. Parul tector este semilung, drept, aspru, des, neted, bine aderent, ceva mai lung pe membre.

ORIGINE:
Adus in Europa de legiunile romane, care il foloseau la paza trupelor si la conducerea vitelor, incrucisandu-se
ulterior cu Ciobanestii Germani, a rezultat cainele cunoscut sub numele de Rottweiler, dupa numele
orasului Rottweil, centru principal al negustorilor de vite si cereale, pe care ii insotea si ii proteja.
Era utilizat si de negustorii macelari, care ii luau cu ei sa-i apere cand se duceau la targuri sa cumpere vite,
de unde capata si numele de Caine de macelar.
Intr-un timp, aproape dispare. Astazi este mult raspandit in America, unde este foarte iubit, in Canada,
Australia, Marea Britania, Franta, Elvetia, Italia, Germania.

UTILIZARE:
Rottweilerul este folosit ca un excelent caine de paza, de ocrotire, de serviciu si ca insotitor.

Boli specifice pentru Rottweiler:
Entropion
Ectropion